Averea noastră-n cele patru vânturi.

    România la sfârșit de 1989. O țară în curs de dezvoltare prezentă în toate torile mondiale la producția de oțel, prodcția la unt, în tehnologia petrolieră, în produse chimice, de apă grea și diamante sintetice etc. Datorii externe 0. Avuție nașională 1700.000.000 de dolari. Creanțe externe de aproape un miliard de dolari. Avuție strânsă din sudoarea acestui popor. Din strângeri de curea, din lipa de librtate, din sclavagism comunistoid în stil de emulație națională. Contează? Contează munca și sacrificiul bunicilor și părinților noștri care stau la coadă acum la pomeni electorale și la moaște?

     Unde s-a disipat această avere? În poftele de îmbogățire și putere ale vechii nomenclaturi comuniste, readusă la putere de gașca lui Iliescu. Cei care au avut acces la visteria țării, la informații și ștampile au risipit doar î folosul lor 50de ani de muncă și supliciu ai acestui popor. Unde găsim banii care au mai rămas n țară? În vile inutile, mașini de lux, iahturi și elicoptere la îndemâna trădătorilor de țară. Foști securiști, demnitari comuniști, judecători și procurori și beizadele lor, care în afara concesionării Avuției Naționale la îndemâna marilor corporații internaționale mafiote, pe comisioane de nimic, u creat o clasă politică interlopă.

        O parte din bogăția noastră lăsată de Ceaușescu o regăsim în exultata bogăție a B.O.R. și altor biserici. Bierici ridicate cu nemiluita, avei și staie aurite, cruci de aur, clopote de aur, cataplasme aurite, mașini de lux și averi mînîstirești fără noimă. 

      Poate am avea nevoie de un Cuza Vodă care să redea poporului averile strînse prin jefyirea săracilor de diferite biserici și să aducă lerul la statutul de păstor al credincioșilor, săraci, umili și cu credință, cu dragoste de semeni. Cu Har Dumneseiesc.

      Avem copii care nu pot merge la școală, din cauza sărăciei în Secolul XXI, omeni care mănâncă din gunoaie, bătrăni și aurolaci care trăiesc din ce apucă, dar și mândria și disprețul preoților plini de aur. Nu o clasă politică nenorocită ne-a adus în mocirlă ci susșinerea acesteie de către biserică și Justiție, care mai decare mai hulpav.