Cărările nostre.

Cărările noastre străbat între vecini

Și fac ăârleaz în garduri, portițe de respect.

Dau omeniei noastre, Divinul ei aspect.

Că om cu om se-adună în pricini și în vini. 

Vin semne  de restriște pericole din Vremuri,

Dar și din ură, forță de haite nigratoare, 

Să ne urâm ca oameni? E marea Ghicitoare,

Copac stingher pe dealuri de frică te cutremuri

Copacul din pădure se simte ocrotit,

De vijelii, furtună și trăznetul ochit,

Cărarea ăntr semeni, e cel mai bun Venit.