Ce  place...

Ce ne place? Că trăim într-o oază de prostie,

Areal uitat de lume, ctiminal de omenie.

Nu că cei săraci cu Duhul fac și post și rugăciune,

Ci că multe din primate fac viața-ngropăciune .

Între oameni și maimuțe nu mai este osebire,

Maimuțele pier ăn jungle, omul viu înlocuire. 

La degenerarea minții se zbat factirii de mediu,

Viața întru rațiune pierde logice remedii.

E normal ca Lumea asta, rea u mplută de gorile,

Oameni decăzuți în minte cu flăcăi și cu copile,

Să se veștejească veșnic sau să ceară un sfârșit,

Este veșnică voința de gîndire-n infinit,

Care-o stinge Omenirea oentru pofte de termit.

Nu mai căutați remedii în hapsânitatea voastră,

Nici putere Mondială, nici gândire de colastră.

Adică susținem mintea doar cu laptele stricat 

Subt mereu la sânul mamei, sau un lapte fabricat.

Omul nu mai e mlădiță de aport în rațiune,

E o biată animală decăzută în genune.