Moartea.

Nimeni nu așteaptă Moartea-n izbăvire,

Doar cei schingiuiți drastic în gândire.

Ultima ființă-și mai dorește-o zi,

Se târăște încă fie ce o fi!

Dar o lege crudă de prin Cer venită,

Omoară doar genii-n milă pentru vită.

Pune echilibrul între rău și bun

Și imopune vieții titlul de nebun.

Mor eroi în luptă cum le este aoarta,

Cei feriți de moarte inventează arta.

De-ar fi doar minune, în folos util,

Dar e făcătură, interes subtil.

Licurici de noapte în trăiri deșarte,

N-au cum sp se teamă de cumplita moarte.

Ei au dor de viață, dor necuvenit,

Imposturi trăirii. Ce e cuvenit?