Năravul.

Năravul din fire, n-are lecuire,

                      Anton Pann.

Lupul năpârlește doar pe dinafară,

Înăuntru urlă și rămâne fiară.

Un instinct lăutritic fără de opreliști, 

Răbufnnid în Lumea, practic animală,

Pofte lui de hrană, are și morală,

Când sătul se simte, nu mai e feroce,

Poți să mângâi câănii și cu blândă voce.

Lupul om, sfidează, rațiuni de milă,

Devorează cinic, mamă și copilă

Și nu se opreșt din carnagiul său,

El trăiește viața fără Dumnezeu.