Cîți nemernici...

Câți nemernci se aruncă

La ciolan scârbiți de muncă

Și pot dărâma din munți

Și păduri și multe nunți,

Că sunt nesimțiți și mulți,

Proată zestre ancestrală, 

Să fi slugă fără școală, 

Rob la cei ce dau scofală.

Să te rogi amerit ăn Naos, 

Porților, ecran de haos.

Să nu ști, din întâmplare,

De cearde-o lumânare.

Când în mințile muțimii,

Joacă vânyul cu ciulinii,

Nu mai facem rasă pură

Din cei cu căluș în gură!