Trăire.
O viață lină, ferită de necaz
Tumultului trăirii nu-i dă haz.
Milenii ce formară Omenirea.
Au fostr doar cazne în răspăr cu Firea.
De când și osul a ajunz cuțit,
Apoi a ptins toporul ascuțit,
Necazurile, seamă de popor,
Au semănt durere și omor.
Poporul dacă și-a croit o țară
A fost supus necazului de-afară.
Migrații, cuceriri și jafuri crude
Cu brazde de pământ de sâmge ude,
Au prins blestem pe obștea chinuită
Trdată de boieri și de elită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu