Superficială indulgnță.

Sunt lucruri, fapte care trec pe lângă tine

Și nu le bagi în seamă, te simți bine.

Abia când te lovește soarta ridici ochii,

Ca tine flutură pe sârmă multe rochii.

Când  vântul rupe  sfoara și cârlige 

Și zbori ca frunza toamnei spre pământ,

Te uiți în sus și cauți catalige,

Nici rugă nu te-ajută, nici cuvânt.

Sunt în imagini și visări secvențe 

Ce-ți dau fiori  și teamă de ripoată,

Dar duci un dulce trai în repetențe,

Crezând că banii nu te costă.