Un copil...

Un copil de dac, deștept,

N-a pătruns cinstit în Lume,

A fosr îmușcat în piept,

Cu invidie și glume.

Ăsta e poporul meu,

A lovit din plin gândirea 

Cu invidie din greu,

Punând sare-n prețuirea,

Sufletelor de credință,

Ce iubeau din iarbă Fiea,

Dor tâmpit de neștiință.

Noi evreii de se naște,

Un copil deosbit,

Punem lacrimi peste moaște

Să-l vedem Om împlinit.

Voi românii dați dovadă,

De o ciudă ancestrală,

Dați cu sapele în sfadă,

Să nu faceți o sofală.