Minciuna.
Insul crede  că minciuna, repetată mai mereu,
Prinde însușiri de sfadă și-i tratată ca eseu.
Omul minte de nevoie, asuprit și necrezut,
Speriat de adevărul din păcatul nefăcut,
Care jurii îl proclamă, chiar de-n sine n-ai greșit,
Soarta omului depinde de părere și de Mit.
Unii mint in nonșlanță, fericiți de felul lor,
Mitomani în făcătură, mulțuniși că au umor.
Alții mint din interese, din ranchiună, răsbunare,
Să nu piardă-agonisela procedurilor murdare.
Oricum ai trata minciuna, autorul ei proscris,
Mincinosul poart-o cruce într-un chin de necuprins.
Cei săraci în duh cu duhul, nu vor prinde niciodată
Dacă o minciunăii vie sau  o secetă secată.