Tinerii de azi, Epigonii lui Eminescu.

Nu vă mai trăiți prezentul, de trecut vă prinde scârba

Viitorul pare vesel când în Circuri tropăi Sârba.

 Nu aveți nici neam nici țară, vă ucideți chiar părinții,

Animale fără grijă rătăcite-n noaptea minții.

Ce vreți voi? Ca-n astă Lume,să trăiți cu mâna-n sân?

Ocrotiți de furtițagul, jaful tatălui păgân.

N-aveți teme de gândire, n-aveți frică de dezastru, 

Pentru voi orice scânteie poate fi Luceafăr, astru.

Măi copile fără viață, când cu celularu-n mână,

Zbori drogat spre zidul morții, ai în minte o furtună?

Nu-ți blestemi în sec părinții, ce și-au dt acces la moarte,

Pentru că o minte seacă, de priceperi n-are parte.

Și uite-așa „Gloria Mundi”„ trece implu peste voi,

Tineri ăsfățați de soartă fără griji, fără nevoi.

Peste câteva decenii, cam așa ajungem noi,

Un popor uitat de soartă, tumă veselă de oi.