Apocalipsa.

     Spaima celor săraci cu duhul. Dar și spaima de 2000 e ani a clericilor și filozofilor Lumii Europene. Seantic ne vine vremea, adică ieșirea din viață. Istoric, Abadon sau Apoleon. înger ce traseză soarta omului. Cine plecă cine rămâne. Epostolul Ioan scri fărăsă știe istoria vieții pe Pământ pe baza unei gene extensive sau a unui cromozom memorie ăntâmplător. Fiecare cuvânt, fiecare sintagmă expusă de el, judecată ca atare, te duce de la devărul științific a devenirii umanității, la fantasmgorii plin de adevăr. 

      Ca să crezi Apocalipsa ca sfîrșit când tot ce spune Ioan este trecere și viață, trebuie să fi îndoctrinat ca atare, religios sau ateist. Spre exemplu, apostolul leagă Sfîrșitul lumii de aleșii lui dumnezeu, izraeliții, urmașii lui Moise. Dă exemplu Babilonul ca deviere de la calea religiei mozaice, Aria geografică a Apocalipsei, în coceptia și cunoștiințele din acele vremri, ale Apostoșușui Ioan, era restânsă la Imperiul Roman . Nu exiatau teriorii celte, pelasge sau tracice. Deci scuipau foc doar Etena și Vezuviul, lăcustele erau în Egipt și anturajul Pământui sfânt, era doar Orientul Mojșociu. Nu găsim în Biblie  Americile și nici măcar popoarele europene ca dacii, pelasgii sau teutonii. Nu se gădește Africa sau cele două Americi. Deci Apocalipsa e a poporului lui iIsrael nu a altor popoare și este limitaă în timp și arie gegrfică. Să e fie de bine!