Irmos.

Frumoasa limbă maghiară,

Pustiește-un colț de Țară.

Cad copacii a pustie,

Și plugarii în prostie.
O modernă iobăgie,

Leagă oamenii de glie.

Care scapă din popor 

Cade  coadă la topor.

Încleștată în securea

Care seceră pădurea.

Și devin soldașț de silă,

Ungurimii fără milă.

Mercenari de ifos plini,

Fără creier dar șovini.

Deși sunt în sânge geți,

Iu românii la săgeți

Și cu vorba și cu fapta

Nu ia-r astupa lopata!