Din arâtea...

Din atâtea pandemii care-au străbătut Pământul.

În viețile trecute, secole de viețuire,

Toate și-au găsit cu vremea de necontestat mormântul,

Chiar de-au mai rânjit strigoii, slăbiciuni de omenire.

Toate bolile din Lume au răpus întâi săracii,

Asta de acum se pare că se dă și la bogați,

Nu mai ști cine-o învârte poate îngerii ori dracii,

Că n-alege dintre dintre oameni, nici popor nici împărați. 

Frica face diferență între cei care nu pot,

Să-și găsească loc și stare, într-un cuget umanist,

Indolenți la mersul vieții într-un spirit idiot,

Fiecare moare singur fie vesel fie trist.