Marte.

O Planetă cândva vie a ajuns grăbit pustiu,

Marținii-or fi de vină sau vre-n virus fidtichiu?

Bucurați-vă de-n zori mai ginește- un pic de soare, 

Chiar și norii dau lumonă. Zi de zi Pământuș moare.

Cum va dispărea Pământul sufocat de-atâta viață,

Simplu sufocat de oameni. Nu pricep și nu învață.

Virusuri, războaie, boli, nu resfiră populrea,

Sipotrivă înmulțesc dezastre și poluarea.

Deci cînd va veni momentul și se parecă-n curând,

Mai toți oamenii nemernici vor pieri ără de rând.

O coroană pe un virus, invizibil și pervers,

Ne aduce Tiranie dintr-un colț de Univers.

Se grăbesc îngeri din Ceruri să ne facă noi ciborgi,

Graba e periculoasă-n muzica atâtor orgi.

Mai apare lambda virus, cel cu undele ascunse,

Ce încrcă grav palneta cu excesul tehnologic,

Cum va suporta Pământul noul flux genealogic/

Cipuri implantate-n piele, creierii prăjiți ilogic.

Cum va suporta siliciul flux exploziilor solare,

Sau mai multe jocuri proaste cu explozii nucleare?

Simplu cum s=a întâmplat pe acea planetă Marte,

Totul va înțepeni și-apoi ți viața-și va lua moarte.