Infernul.

Infernul e în noi, Infernu-i primprejur,

E răul pretutindeni și binele sperjur. 

Și cei ce trăiesc Raiul, un Pardis de vine ,

Furând blândețea Lumii, crezînd că se cuvine,

Cu spiritul nevolnic, își duc infernul lor,

Cu frica-n sân, coțmaruri sub falsuri de decor.

Se afișează-n foță, forțându-și bunul simț

Pentru-o ciosvârtă mare sau auritul jilț.

Infernul a prins Lumea, cînd scoși din Pradis

Adam urmă pe Eva ca primul om proscris.

Umașii lor sunt jalnici, atâtea miliarde,

Trăiesc Infernul vieții, acolo unde arde.