E ceață...

E ceață-n văile mai joase, o diferență ponderală,

Între  mișcarea brawniană, cu picături de mântuială.

E ceață jos, pe munți e soare, pe creștetul spre vis de cer,

E ceță-n minți fără lumină, care mănâncă, dorm și cer.

Normal o ceață simulează puterea norilor de ploaie,

Dar nu asigură belșugul, când plugul brazra o indoaie.

E ceața-o veșnică minciună, în creiere deconcertate,

Care își schingiuiesc poporul, într-un exces de nedreptate. 

Cum să putem risipi ceața, când noi alegem nebuloasa,

Noi punem zidu-n mucegaiuri, noi umezim aiurea casa.