Perfidie.

Te-aș fi ținut ca pe- o păpușă, de n-ai avea venin în gușă,

Dacă în sufletul din fire ai fi putut să dai iubire.

Iubire și recunoștință spre omul plin de elocință.

Dar ca oricare damă-n curte, cu poale lungi și minți mai scurte,

Ai căutat doar moftul tău, crezând c-așa va fi mereu.

Că cel ce-a dăruit avere,ți-a dat iluzii de putere,

E un nimic în soarta lui, c-apare altul sus în grui!