Cui?

De ani cu zile scriu cuvinte,

Pentru poporul meu cu minte.

Dar cum românul nu citește, 

Nici Biblia nu folosește! 

Că cei ce nu citesc nu știu,

Care-i cărarea spre sicriu, 

N-ar fi o piatră necioplită,

Ci doar prăpastia proptită,

Cu lemnul putred din pădure,

Îi lasă pe cei știu să fure

Și se prăvale peste bieții

Ce duc cu prapore intenții.

Deci totul e după ureche,

Căci prostul nu are pereche.

Ne scad sinapsele în creieri

Avânt politic pentru greieri