Eroare.

Orice om își are dreptul de-a intra într-o eroare,

O greșeală, judecată ce ăîl scoate din onoare.

Dacă din gândire scurtă el persistă în greșeală,

Din orgoiu fără noimă șterge câțiva ani de școală,

Dar nu încerca prin vorbe să-l aduci pe drumul bun, 

La el este cheia Lumii și te spurcă drept nebun.

O fi vorba de Luceafăr,„voi în cercul vostru strâmt”,

Când norocul vă petrece  nu trăiți acest Pământ.

Omul de la procreere  a  trăit un ideal,

Nu să zacă în mocirlă ci să urce sus pe deal.

Nu să pună în noroeie trupu-n platoșă  țestoasă

Ci să scoată-n văzul lumii mintea lui cea sănătoasă! 

Firea-ar deveni superbă dacă cei ce vin copii,

Ar lua din zbor gândirea într-o poftă de-a trăi,

Nu din propria poftere ci din dorul de a fi.

A fi om e lucru mare! Dar ce-nsemnă în întreg?

Să simți forțele Narurii pentru cei ce te culeg.