Alegere...culegere!

Nimic nu e din întâmplare, nici sănătatea, nici când doare,

Când semeni vânt, culegi furtună, e o zicală mai străbună,

Sreăbuni pe care i-am uitat în cinitire, pe la sat.

Și jertfa lor de mii de ani, doar oase printre bolovani.

Ne-am rupt de mult din rădăcini, umplut-am Țara de străini.

Ne ținem hora-n bătătură, ce mai avem și nu se fură,

Ne plângem doina prin caval, în munți și uneori pe deal,

Pe culmi pleșuve fără mure pe unde-a fost cândva pădure.

Nu mai gândim cu bunul simț, în loc de suflet stăm pe jilț,

Ne mângâiem doar burdihanul, credința noastră, face banul.

Adunători doar de arginți, n-avem părinți și n-avem sfinți.

Urâm cu patimă virtutea și omul ce cinstește curtea,

N-am adunat în viață scris nu știm sudarea unui vis,

Dar ne vede cu toții prinți fără blazonul din părinți.

Vulgaritate bate știința, ne e opacă conștiința

Și totuși insistăm să fim talaș într-un destin infim.

Ce am pierdut ăn simțământ? Doar rostu nostru pe Pământ.

O putrezire într-un momânt!