Astenii de Primăvară.

Ne-a zătonit în creier mixturi de vreme proată, , zăpadă ploaie ceață,

Prea lungă presiune pe dorul de viață, prea multă așteptare la mângâieri de soare.

Ba babele, ba moșii au preschimbat cojo în cui,  surpriză în prinsa  dimineață.

Natura-și face felul așa cum am scimbat-o am pus în arrtură ciulinul ca o floare.

Dar când ciulinul face parfumuri și licoare, în vindecări de boala prostiei omenești,

Ce mai alegi, stomacul din mațele din foale sau creierul gândirii, profunde, omenești?

Învășmîșeala Lumii și mă gîndesc la oameni, e-n apogeu științific apeope de pieire,

Am îndesat Planeta cu mîncăroei de aer și mâncători de fructe cu scop de prăduire.

Venit-a din abisuri , din voi de zbor celestu, un virus, să rărescă mulțimea de termite,

Ce cu unelte rele consumă viitorul și s-a lovit de răul, mai tare,  ce permite 

Mai lesne reziarența la pofele promise de cel care creat-a faceri, Apocalipse!

Ăn sunetul de clopot cu rezonanțe clare, ne pregătim pieirea cu mintea în eclipse.