Etos.

Nu scriu versuri în engleză, aș fi bard în paranteză.

Iei cuvintele în seamă, încă făt la sân de mamă.

De copil, în somn cu visuri, te duc șoapte nu înscrisuri

Și din cântecul de seară, legănatul înfioară.

Crești, deprinzi în buchii scrise ritm accentelor permise.

Orice gând, orice idee, cântă în aceeași cheie.

De ce-aș da prin limbi străine, duhul, sufletul din mine?

Prntru bani, pentru mărire, schimbi esența ta in fire?

Pentru-a fi băgat în seamă, faci din graiul tău o zeamă?

Șir de vorbe, alte dune ce din coadă o să sune!

O fi ea globalizare, dar esența Lumii moare.

Ce ar fi într-o pădure toși copacii să se jure,

Pe acelaș vaier stins, cînd frunzișul e atins,

Toate fiarele să urle, răsuflând aceleași surle?