Ipohondria.

   Staere de panică pemanentă , obsesivă alimentă de frica de boală sau moarte. Pune stăpânire de obicei pe mințile puține. Acei oameni care deși nu dau consistență vieții și filozofiei umane, Rămăn de obiciei asistenți la mersul Lumii, nu produc nimic dar vor să apuce ziua de mâine. Paiul înecatului care nu știe să înoate! Frica înseamnă lașitate. Ipohondrii nu pot dovedi curaj. Nici în războiul adevărat în care se poate muri insrantaneu nici în lupta cu Natura. Unde moartea survine cauzal. Pe ipohondru îl doare fiecare minut și se vaietă cu mintea rătăcită, de dureri închipuite, care pot vesti sfârșitul. 

    Ipohondrul nu caută informații administrate de știința existenței sănătoase. Ci sfaturi și vrăjitorii! Reete și ăncurajări puerile de la vraci și medici. Biblioteca lui este plină de flacane și cutii cu medicamente. Se pare că procentajul global al acestor fricoși este atât de mare încât vânzătorii de iluzii și medicamente fără efect fac miliarde pe spinarea lor. 

     Omul se naște trăiește țnflorelte și moare. Ca oice organism viu. După soarta lui. Eminescu a murit la 39 de ani ca geniu, dar noi asmirăm o babă analfabetă acre a mâncat brânză și ceapă până la 100 de ani.Deci ipohondia este soră cu prostia. Cu inutilitatea publică a existenței umane. Nici jungla nu oferă asemenea specimene.