Troglodiții .

Suntem conduși se troglodiți cuvântul care spune

Că omul primitiv a fost și javră și minune.

Din peșteri când au răbufnit familii și popoare

Și-au îndtăznit, a făurii cuțite și topoare,

Au părăsit în grota lor cel lenevism de gloată,

Cei ce ieșind la rândul lor s-au repezit la roată.

Nu numai că au cucerit obezile din lemne

Dar șus în car s-au oploșit, încărcături nedemne.

Trecut-au mii de ani deatunci ciudate Epoci fade

Dar oamenii s-au înmulțit Cetăți cu noi fațade.

Și troglodiții au crescut, în ciuda Omeniei.

Erau pe când nu s-au născut o spaimă a stihiei.

Ei nu au  fost făcuți din lut și Dumnezeu o știe,

Sunt Uriașii din trecut, părtași la Trândăvie!