Limba Română.

Limba noastră e-o Comoară, îngropată de străini,

Cei aduși din altă Țară, venetici profund haini.

Limba noastră-a dat imboldul vorbelor atâtor neamuri,

Vânzolite spre Atlantic și întoarse-n alte ramuri.

Limba noastră e străveche, cultivată în milenii,

Au pierit din impostură și latinii și elenii.

Noi crescănd pe munte oaia, în balada Mioriței,

Am unit Pământ cu ceruri, am dat graiul conțtiinței.

Ifosele de Imperii  înctopite peste vrere,

Pe popoare cucerite neavând nici o putere,

Nu s-au dovedit fatide, omul simplu își vorbește

Limba sânulu de mamă, în același sens iubește,

Măgăria celor care trădători pe Limbii noatră,

Își primesc tain de taină și se umplu de colastră,

Ne inhibă dorul tainic din trecutul milenar,

Scriitori, neologiștii vorbelor din alte graiuri

Când vorbirea celor getici este praf uitat pe plaiuri.

 d