Pământul sau omul?

Cad Cetățile de gheață de la Poli și se scufundă,

Sporind apa din Oceane, un Potop ce sigur vine,

Pe uscat prostia Lumii printre oameni se afundă,

Aerul sufocă Sfera îmbâcsită-n fum de mine.

Mările se-înecă-n ceață, pești-s prinși în celofane,

În urdori de neviață, denersate din vapoare,

Drumul nostru naște moarte și pe rute de Oceane,

Nu mai știm fiorul vieții, ce se naște și ce moare.

Devastăm cu neștiință pentru bani, pentru mărire,

Sau în nesimțirea dată omului prin graiul său,

Ce-a făcut în șapte zile, șapte ere fără știren

Credem noi și crede Lumea că a fost un Dmnzeu.

Da El vede și pricepe c-a greșit profund menirea,

Ca Pământul să rziste va dispare Omenirea!