Presupusul...

Cine-și dă cu presupusul? Cel dhelit sub tărtăcuță, adică în minte goală,

N-a găsit nicicând răspunsul, rostul mersului la școală.

A trecut plutind ca gîsca peste lacrima de ape, nesimțind tremurul vieții

În adâncul de apropoape. Se învârte în cuvinte prea pușine, fără sens ,

Încălzind a lor peosoape, în incultul lor imens.

N-au creat nimic în viață, călcând petrele hai hui, 

Cu așingere de ceață, în folosul nimănui.

Și dau lecșii de morală și de bună lucrătură, 

Au trecu tarsiv prin școală, ciripesc pe arătrură.

Și le merge, din născare, Dumnezeu le-a dat noroc,

Să ajungi pe atât de  mare li cu secetă-n obloc!

Deci ne duce la pieezare, orice Mare dobitoc.