Poemul redevenii.

Ne-au invadar din Stele micronice făpturi, ce dau în Spațiu timpul în alte-alcătuiri,

E un război Galactic nu zarvă în păduri, viața se pescrie în Ere de-amintiri.

Și dacă Universul, cel falnic Dumnezeu decide că-i acolo pe  unde se respiră,

Noi trăitori de clipe Abemus Apogeu, putem cânta la Harpă și recita la Liră,

Putem să spargem munții să făurim minuni, dar nu putem decide nici Haos nici Sfârșituri,

Nu suntem decidenții-n destinul pe cărbuni, dăm doar celule. corpuri agonisind venituri.

O viață trecătoare cu termen de suplciu, alte trăiri inundă demult Calea Lactee,

Nu le pricem  sensul pe bază de siliciu, nu deslușim demersul, Ciborgul e-o Idee?

Dar cine-și pune gândul spre vorbe de Luceafăr, când ne trăim norocul în Vanul neștiut?

Crezănd că Cerul nopții ne dă făclii de scapăr și că Sfârșitul nostru nu are Început?

Se luptă cu dușmanul desigur doar savanții, acela invizibil, cu mostre de Divin,

Țn timp ce Lumea toată în fler de deviații, nu își cunoaște rostul și e îneacă-n vin.