Citanie...

Aș fi vrut să fiu Apostol pentru Neamul Românesc, o utopică prostie într-un simplu nefiresc,

A mai încercat prin versuri Geniul geniului nebun și- sfârșit prin neștiința unui vechi popor român.

Și s-a stins Luceafăr simplu în răceala dintre stele, pe Pământ juca norocul, celor bune celor rele.

Am scris mii de versuri clare, de-nțeles în limba noastră, dar la margine de șanț le-a citit vre-o babă proasră?

Cine prinde Internetulul când nici cartea nu-l încântă, toți o iau după ureche și manelele încântă

Am ajuns din nou sălbatici, sensul ritmului de tobe, deci ne-am îmbrăcat degeba în veșminte și în robe.

Coborâm în loc să creștem, nici Pomii nu ne primesc, cum să urci maimuță-n aebori când ai graiul omenesc?

Cineva ne trage-n urmă, nu cred că e Dumnezeu, am ajuns culmea Gânirii și mot proștii teleleu.