Elegia liniștii.

Cad leneși fulgii spre pământ dansând în leagăn liniltit,

Când nu-i răscoală pic de vânt cad strat de nea covor tihnit.

Parcă și eu plutesc alfel, în tihna gândului promis,

Fără ranchiună și alt țel al răzbunărilor din vis.

Cad fuțgi în linistea firească și nu-i perturbă mai nimic,

Eu prind iertarea strămoșească și nu mă simt atât de mic.