Tardiv?
Mai simte bucurie de Soare și voință, ca om cinstind maleaguri cu dor de Miorăță,
Cât timpul te mai ține în starea ta de bine, mai rabdă-un pic române și-n viață cere bine!
Ne-au podidit vrășmașii doar Iude peste tot, străinii ne iau mierea și-apoi se ling pe bot.
Un biet popor sub sila, sub neamuri de Atei, să ne gândim cu lacrimi că-am parvenit dn Zei.
Ne-am împletir din vrenuri destinl cu Natura, ne-am însușit iubitea și nu cunoaște, ura.
Invidia și ciuda n-a fost a fi voință, În ruga noastră Sfântă an cultivar Conștiință,
Să ducem viață simplă în Duh Dumnezeiesc, dar suferim miloaga la cei ce cuceresc.
Și na-ar fi cucerirea atâtade adâncă, dacă ai noștri Trântori n-ar vinde praf de stâncă,
Dacă din neamul nostru n-ar fi blestem de dor , s-avem atâți nemernici ca coadă de topor.
N-avem copii de suflet, copii legați de Glie, că i-am crescut aiurea și i-am crescut să fie,
Blestemători de tată, înjurători de mamă. Dar ne vom trăi Munții că Valea nu ne cheamă.
Se-nvălmășesc orașe, milioane de Sodome, ce siluiesc trăirea popor, slugă la Dogme.
Și se omoară semeni în marile orașe. Noi să ne ținem firea cu turme pe Ogașe.
Oricât ar fi orgia în bombe și muniții noi vom avea în Codri, Credință și Tradiții!