Ce să spui?

Ce să spui de astă Lume, ce ar fi de spus anume?

Astă Lume cam nebună, cere moartea împreună. 

Cu atâtea armamente care se cer consumate,

Noi vom pustii Planeta, a mai fost o soră Marte.

Și ea a fost cânva vie și cum cere vrerea Firii,

Animale cu gândire au produs ura iubirii,

Și la ei Calea Lactee, ca produs de Univers,

A pierdut simptomul păcii, o planetă în revers.

Nici n-au apucat săracii ca să expandeze Spațiul,

Și-au rămas în Piramide, grnit. unul peste altul.

Omenirea ce există, cea fragilă pe Pământ,

Parcă caută pieirea, unii sus alți-n mormânt.

Să luăam din Cartea Sfântă, termenul Apocalipsă

Tot ce-i viu trăiește timpul și de-odat nu maiexistă.

Răul nostru-i buruiană, și liane în gândire,

Ce-o producem împreună fără gând fără gândire.