Ardealul.

Mai avem Aedeal în Țară? Parcă l-am vândut...

Netrebnică Națiune, curve de-împrumut,

Scuipă vatra strămoșească, vând tot ce-am avut.

Și păduri dar și orașe, totu-i de vânzare,

Sufletul, istoria și poporul moare.

Vin habsburgi li taie-n voie codrii seculari,

Iar românii joacă hora rupților ițari.

Ne-au luat deja petrolul, aurul și cuprul,

Oasele din veșnicie, își mai caută trupul?

Totul e pe apucate, mai hain apucă,

Românașii în trădare și cu dor de ducă.

Vin străinii și-n sfidare ne sădesc statui,

Ale celor care-n silă ne țineau în Grui.

Viena și-a clădit statuie tocmai la Sibiu.

Cu cel care-a tras pe roată sufletul din moți,

În aplauze de uitare, noi mai suntem toți?

Pun în semn de grea sfidare, ungurii un cal,

Sus pe el mai stă călare tiran de Ardeal.

Cine-a spus că-n Europa un popor va piere,

Românismul se va duce fără vre-o durere.