Marea Neagră.

Marea neagră, lac rusesc, furie pustie,

Va deveni moartă, toată lumea știe.

Occidentul râde, Putin poartă vina,

Că plutesc pe valuri trupurile moarte,

Că ne mor delfinii oameni pe-altă parte.

Nu e empatie nici îngrijorare,

Vestul Europei joacă a trădare.

Riveranii Mării în izbeliști, lipsă

Își trăiesc sfârșitul. cap de-Apocalipsă.

Să nu creadă Lumea ce război ațăță.

Că vor suge mâine dintr-o altă țâțâ!

Vine deci Sfârșitul, vânzători de moarte,

Prinde-vor pieirea ce-a pățit-o Marte.

Ce contează mâine pentru acea elită,

Care exultă astăzi o vrerea nesimțită?

Doar o destrăbălare. Terra e o Sodomă

Și ca să scape poate să  dea acânc din de vomâ.

Vomă în foc și pară, că Ea e încă vie,

Să-omoare paraziții să scape de Pustie.

Savanți din toată Lumea, ascunși în a lor bărbă,

Se fac că Marea Neagră nu este a lor treabă,

Dar dacă Marea neagră va exploda în fine,

Nu cred că-n Restul Lumii va fi la fel de bine.

Nici cronicari, nici cronici în arsul lor ascuns,

Voe mai reda Istorii despre Imperiul Rus.