Mâine.

A mai trecut o zi, nu știu când voi muri,

Nu număr perspectiva doar soarta hotărăște,

Cine-i chemat la Ceruri și cine mai trăiește.

Lăsat-am pentru semeni, o vână de izvor

În șopot de cuvinte un miez de viitor.

În Limba noastră clară, avem o apă vie

Să nu stârnim noroaie prin vorbe de pustie.

Puținul în cuvinte nu dau nici gând nici visuri,

Deci omul-și simte zborul sau cade în abisuri.

Eu am țesut covorul, cuvinte potrivite,

Dar nu le înțelege o loază fără monte.

Și nu-înțelege ziua cel ce trăiește clipa,

Acum se crede vultur dar mâine nu-i aripa!