Pilde...

Foamea e medicament, cine poate să priceapă,

Că trăiesc mai permanent, cei care mănâncă ceapă.

Când stomacul se golește, zi de zi se îngustează,

Corpul grasului topește, fibrele în metastază.

Cel supus la inaniții, chiar de e un nătărău,

Trupul lui are muniții să se curețe de rău.

Ce e-n plus piere-n neștire și de-acea un scheletic,

Când își va veni în fire va avea un corp atletic.

Milioane de semeni ca  cei blestemați de soartă,

Au trăit mereu asemeni, bat târziu La Sfânta Poartă.

Mulți ating suta de ani, cumpătarea lor exultă,

Îngrășăm oameni sărmani, să scăpăm Lumea de sultă.