Toamna asta.

Toamna asta pare mai bogată. în ploi și atmosfera ei de plumb.

Deși în zborul norilor se cască ferestre-n care Soarele-i un bumb.

Și chiar Bacovia se miră-n groapă că Cerul gri mai scapă uneori,

O bucurie-n  suflete pierdute că vine iar căldură printre nori.

Dat încă nu avem aspectul vrerii, să fie-așa cum ne va fi mai bine,

Un viitor nu în privința vremii ci-a Oamenilor deveniți Jivine.

Ce-i o jivină, animal precoce, ce nu gândește, doar în pofta lui, 

Ce-a fost, ce este ce va fi, pe mâine e doar un stop pe  clipa omului.

Luăm un stup, în slăbiciunea lui încearcă să răzbată mai departe,

O albinuță moare după-o lună, ce duce Omenirea mai departe?

Ru n-am văzut ca roiul de albine să-și caute sinuciderea în sine,

Dar omul înzestrat cu rațiune distruge zilnic traiul spre mai bine!