Impropiu ...

Când ști totul despre Lume, dormi desigur liniștit, 

Dacă nu coșmarul nopții dă sirene de sfârșit.

Nu cunoști cea nebunie a tiranilor în draci,

Cei lipsiți de omenie care-omoară-n zvon de vraci,

Va distruge rostul nostru de-a trăi astă Planetă,

Cu iubire și frăție pentru viața iminentă.

Râcâie în în zorul Firii, șobolani neostoiți,

Omul a luat-o razna amețit de neofiți.

Vin războaiele în valuri, întunericul ne e Cerberul,

Își arată-n ciudă mușchi prăduind ce ne-a dat Cerul.

Dar acesta e doar sculă în amestecul de Zei, 

Care vrea să ia Pământul, fără viață pentru Ei.

Nu chiar fără de viață, doar gândirea să dispară,

Homo Sapiens disapre, fără neam și fără Țară.