Accident.

O rachetă rătăcită a căzut printre podgorii,

Distrugând dor rodul viei nu cohorta de prigorii.

Nici doar guralivii grauri pe o spaimă n-au tăcut,

Cea-i făcut Ivan Turbincă, ai fost prost sau doar limbut.

Că de mers, merge minciuna și ai ură multă-n  gură,

Față de ginta română și de dorul de cultură.

Că se-omoară-n Draci muscalii, dezlegați de Cele Legi,

De Credință Ortodoxă, paroxism spre pecenegi.

Doar că oi suntem românii, viță veche de la daci,

Ce-aveți voi cu Doina noastră, jucând Kazacioc în Draci? 

Cu ce v-am mâncat sorgintea când greșit v-am creștinat,

V-am dat alfabet și limbă ca să fi popor bogat,

Și Kiril ca și Metodiu se revoltă în mormânt,

C-au dat Duhul de iubire în sălbaticul Pământ.

Unde nu e loc de oameni de trăirile celeste,

Ce-au dat hordele de stepă în trăirea de poveste? 

Rușii n-au avut credință și credință nu mai este!

Animalele Taigalei în delirul lor sprințar,

Au avut nemernicia unui sclerozat de Țar.