Ia-ne Doamne lângă tine!

Ia-ne Doamne lângă tine, dincolo de curcubeu,

Ca să știm că Duhul nostru are-n Ceruri Dumnezeu.

Ia-ne Doamne lângă tine că oricum murim în rău,

Chiar de-întindem firul vieții, speriați de biciul tău.

Ia-ne-n Universul Mare, doar în Spirit nu-n simțiri,

Ne-ai făcut din animale să plutim în nesimțiri.

Ai scăpat din mână scopul de-a înnobila Pământul,

Ai lăsat răsura-n oameni,  să-ți distrugă Legământul!

Oare cea-i gândit atuncea când ai populat planeta,

Dând un grai și o gândire care-învârte doar flașneta.

Cine piere cine stă. Care-i Legea de trăire?

Cum ai sămânțat în oameni sentimentul de iubire?

Cain l-a omorât pe Abel și de-atunci omul omoară,

Triburi, ginți, cu-a lor popoare macină-n aceeași moară.

Și se luptă-n Tiranie îmboldite-n ce chemare,

Noi luptăm pentru viață, dar Planeta noastră moare!

Curios, Sălbăticia care care-i vie-n alte Ere.

Are legi nepricepute pentru om, pentru viscere.

Fiecare ființă vie, fie plantă, fie gâză, fie chiar o târâtoare,

Când se stinge lasă-n urmă generații viitoare.

Oricum, cu sau fără Zeii, Omenirea se distruge,

În colaps de spirit magic, timpul nostru se cam scurge!