Noi Tracii.

Ce mai vor cei varegi, teutoni de conjunctură,

Celți, britani, cu ai lor Regi să se umple-acum de ură?

Ură din viscere, neguri, negând propriile lor negații

Pentru tracii ce în vremuri le-a dat viață-n generații.

De la noi pornit-an veacuri și credință și viață,

Pentru cei ieșiți din peșteri după Epoca de gheață.

Și acum ne fac ne meșteri, în credință spre viață.

Asta este soarta Lumii, când un simplu Dumnezeu,

Nu s-a supărat când unii, distrug omul ca eseu.

Noi am dat în Vest credință și chiar trupul lui Issus,

Desființat în neființă-n crucea omului supus. 

Ce ne spun acum ciracii, mama, tata nu există,

Orice gaură e bună pentru o căldură tristă.