Soarta,

Trăiesc zilele anoste ca un moș de Bodaproste,

Așteptând sfârșit de cuc, nu credeam să mai apuc,

Jalnicul Sfârșit al Lumii, să văd cum se sting nebunii.

N-am intrare între docți nici citire la nepoți.

Ce să fac, așa mi-e soartea, ca să mă refuze Moartea.

M-a mai refuzat o dată, mi-a lungit chinul la plată.

Nu la suma de păcate, ci să sufăr de  dreptate.

Asta-i soarta celor care cred că viul nu mai moare.

Numai că ala puțini apostoli și heruvimi,

Nu mai au pe-acest Pământ, nici doar dreptul la cuvânt.

Dracii joacă pe obroc și în rep și cazacioc.

Să ne intre bine-n minte, viașa merge înainte.

Cu maimuțe și cu lei, Apocalipsa-i pentru Ei.