Vagi speranțe...

Aș fi vrut să ies în Lume, sărăcia nu mă lasă.

Nici nu pot să ies din casă, ca să-mi fac și eu renume!

N-o să ies mereu pe stradă, doar cu mâinile la spate,

Cu veșmintele uzate, printre cei frustrați  de sfadă.

Orice prost cu minte mică. mă dărâmă pe trotuar,

Calotă de biblică, în respect nu-i nici-un Har.

Se-înmulțește Omenirea. ân ce sens în care scop?

Primate î-n toată firea ies ciuperci după Potop.

Partea proastă-n Lumea slută, doar escrocii prind putere,

Cei ce joacă cu valută, dau în oamenii cu vrere. 

Ce nu știe-n joc poporul, că în sferele ascunse.

Geniile-și fac soborul, iar mulțimile seduse,

Vor muri din alte surse, nu-i departe Armaghedonul!

Circ și pâine, festivale, a bogaților risipă,

Tiranii forțând o clipă, nu văd orele fatale!