Singurătate,

N-ai copii, la bătrânețe, rămâi singur și uitat,

Ai copii, în multe cazuri ești la fel de blestemat.

Dacă nu mi ai putere să le dai, să-i cocolești,

Uită-o viță de durere, sacrificii părintești.

Poți să mori într-o uitare, în bordei sau în boscheți,

Ce-ai creat pe astă Lume n-are milă de profeți. 

Doar progenituri de sânge, cel răcit de dragoste,

Cum te clatini pe picioare, ești o mare pacoste.

Nu cerși respect, iubire, timpul trece și astupă,

Amintirea de părinte, limpezirea dintr-o supă.

Geaba și-ai crescut copiii cu efort, învățătură,

Nu te-au priceput desigur că filia nu e ură.

Poate nici mărinimia de părinte ce nu fură.

Ar fi vrut multă avere, chiar de-ajungi la pușcărie,

Roata Lumii se-învârtește, vidul fără omenie!