Nihil,

Nici un Dumnezeu, ca Zeii din vechime, nu are vre o grijă, de oameni, de mulțime,

Când pedepsește fără rost sau empatie, doar credincioșii lui cu piosie,

Allah dormea în somnu-i fără milă și a lovit în ruga cea umilă.

A acceptat prin falii de cutremur,  să piară cei săraci cu  lor  tremur.

.Cum n-a lovit acolo unde-i dor, poporul schingiuit de Dictator.

Nici Dumnezeul nostru nu face dreptate, când se omoară frate contra frate.

În Ceruri un sobor de Dumnezei, se joacă cu credința înnobilând atei.

Închinăciunea-n crezul simplu al unui biet plebeu, rămâne o himeră, mai este Dumneeu?