Orfanul.
Îți mulțumesc uitată mamă, că m-ai părăsit la timp,
Ca din fașă să-mi dau seamă, cine-s zeii din Olimp.
M-ai lăsat în cămășuță, într-un leagăn oscilant
Am căzut din el măicuță să prind dorul de neant.
Și plecat în patru labe am simțit prundișul rece,
Tu erai la alte babe, gustând cheful de-a petrece.
Un copil pierdut de mamă, mu mai e copil în veci
Dar învață să ia-n seamă, drumul vechilor poteci.
Am ajuns la senectute, nici mai bun și nici mai rău,
N-am avut un gard la curte, am avut un Dumnezeu.
Ghidul meu a fost doar cartea, am mâncat-o cu posmagi,
Și credința colectivă că există oameni dragi