Impas...

Când nu mai pot să scriu, că n-am ce scrie,

Cioplesc doar floricele pe sicrie,

Și ce să scriu în nemurirea Lumii,

Când oamenii sunt Doar carne de tun,

Flămânzi și goi supuși unui nebun,

Iar prospețimea-i umbră a minunii?

Nebunii sunt doar Diavolii de slavă

Prostimea îi ridică, mizeria cea sclavă,

Ciborgii lor scot dinții să păzească.

Un Iad pe o planetă omenească.

Și Raiul e un dor îndepărtat,

Nu pe Pământ ci-n Infinitul plat.