Moş Martin Schultz.
  Ospitalitatea românească este proverbială dar uneori şi stupidă. Avem o genă ancestrală de a ne ploconi la străini şi a le da dreptate chiar dacă metabolismul nostru se dă peste cap. A veniit un neamţ, prin neglijenţa sorţii, preşedintele Parlamentului European, un socialist fără şteif, deşi socialismul s-a născut în Germania, căruia am şi început să-i ridicăm osanale. Mă miră docilitatea şi lipsa de reacţie a preşedintelui Băsescu, în faţa acestei şurţe (şorţ) săseşti, care a catadicsit să laude un exponent al furtului intelectual românesc, să treacă cu vederea încţlcarea flagrantă a deciziilor justiţiei şi să se plimbe braţ la braţ cu ţâşti-bâştiul Ponta prin locurile de baştină ale lui Brâncuşi. Mizeria politică balcanică are corespondenţe şi în occident. oamenii sunt oameni! Afi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare!
   Neamţul ne-a dat măsura duplicităţii şi slăbiciunilor occidentale, la ei corupţia se numeşte loby. A primit o distincţie, ceva supraospitalitate, ceva bani de buzunar şi a dat un diagnostic malign. România merge bine sub pavăza U.S.L. Du-te acasă că tu moare! A zis un doctor ungur. Şi Ion s-a dus acasă şi a băut zeamă de varză, până l-a luat dracul.
   Tare mi-e frică să nu ne ia Dracu pe toţi, pentru că Dumnezeu nu mai are strane în rai pentru români.

                    Să vinzi blana ursului din pădure!
    U.S.L este sigur că va câştiga alegerile şi va guverna în continuare. Din somptuoasele clădiri din Bucureşti, cu trotuoarele adiacente, ţara se vede ca o ceaţă lăptoasă sub care mişună un furnicar de pitici "uselişti" cu lămpaşe, târnăcoape, rupţi în fund şi goi în cap.
   Cei care vând blana ursului din pădure, după ce şi-au însuşit preţul acesteia, pleacă la vânătoare. Se informează la vraci sau vrăjitoare dacă vor avea succes. Dacă prind ursul, îl vânează şi îl jupoaie, îşi achită datoria, ridică osanale, ghicitorilor şi rămân cu labele, care trebuie puse la fezandat şi apoi gătite. Dacă ursul nu este prins, sudalmele vin pe vraci şi vrăjitoare iar nu pe nepriiceperea vânătorilor.
    În viaţa noastră politică, prezicătorii, mai mult sau mai puţin stimulaţi pecuniar sunt aşazisele "institute sau organizaţii de sondare a opiniei publice". Minciunile lor pot stimula apetitul de vot al plebei, ca fiecare să fie cu cel mai tare, dar pot creea şi catastrofe. Avem exemple, Năstase, Geoană, referendumuri, unde socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.
   Trăind în viaţa reală, printre oameni, din care cei mai mulţi s-au deşteptat şi emancipat politic, vezi că U.S.L.-ul este înjurat la toate porţile şi pe toate străzile. De unde scot ghicitorii peste 50%?
  

                              Pomenile  P.S.D.
   Unii spin că urmăm blestemul lui Ceauşescu, omorât în ziua de Crăciun. Eu spun că toate lucrările răului are un diavol ca sâmbure. Ppentru români diavolul a fost Iliescu. Sub oblăduirea lui a început distrugerea  şi devalizarea economiei naţionale. Mii de intreprinderi industriale s-au dus pe apa Sâmbetei, sistemul de irigaţii din agricultură s-a fărâmat, I.A.S.-urile au fost jefuite, C.A.P.-urile prăduite. Guvernul Năstase a privatizat tot ce se putea înclusiv rezervele subsolului, aproape toate bogăţiile poporului.
  Dar guvernul P.S.D. şi acoliţii acestuia la nivel local au făcut şi alte lucruri, stupidul peuple zicând că e bine, mujicii salivând la pomenile acestor libidinoşi făcători de rău. Să luăm operaţiunea "laptele şi cornul". Sute de cazuri de intoxicare a copiilor cu produse expirate, Câte otrăviri  latente  nu au fost trecute cu vederea. Ciracii negustoriei agreaţi de partid scoteau mărfurile expirate sau în prag de expirare, nevândute şi încasau probabil cu comision, bani publici.
  P.S.D. dă şi rechizite gratuite copiilor. Gratuite pentru prostime, pentru că pe bani publici se adună toate chinezăriile nevândute din librării şi cineva se umflă la buzunar. Nu cred că cei învăţaţi să fure şi să adune, ar da ceva din buzunarul lor. Fac pomeni tot cu banii prostimii. Câte acte de caritate aţi văzut la Năstase, la Mazăre, laOprişan , Dragnea,etc., din buzunarul lor?
    Săracii bătrâni nehaliţi, bazinul electoral al lui Mazăre, au primit pui morţi. Oare ar fi prima dată?

                              Au venit ruşii!
  Am scris acum o lună, că mi se pare că U.S.L. va aduce ceva ruşi în ţară. Ultimele evenimente mă confirmă ruşii sunt peste tot, în mine, în oţelării, pe şosele.Cred că cineva acolo susu, nu se poate despărţii de această lume fără să răsădească din nou ciulini KGB pe spaţiul mioritic. Se pare că cei 20000 de turişti sovoetici, prezenţi pe la noi în decembrie 1989 nu au plecat niciodată. nu mai punem la socoteală reţeaua ffilorusă internă.
   Lupta lui Geoană cu băsescu la alegerile prezdenţiale au dat un semnal. Toate încercările de debarcare a actualului preşedinte s-au sponsorizat în ruble. Conducta Nabuco şi uriaşele rezerve de gaze din Marea Neagră, gâdilă în mod neplăcut orgoliul marelui vecin de la răsărit.
   Sper să n-am gura pocită, dar toate manevrele PSA-ului Constănţean sub bagheta lui Radu Mazăre au o conotaţie răsăriteană. ocupând ţărmul, cuprinzi toată marea.
   Oare cancelariile occidentale, nu simt nici un miros de hidrogen sulfurat sau le-a luat mirosul parfumul vodcii? Mai sunt minele de uraniu din Banat, rusul respectiv nu umbla după cupru ci după uraniu şi alte metale rare. De la Napoleon încoace occidentul a jucat de nenumărate ori cazacioc.
   Pe de altă parte după ce privatizările în favoarea occidentului ale întregului sistem energetic, a bănmccilor şi a altor obiective economice ne-au  lăsat în izmene. Ruşii nu au nevoie de gazul nostru, dar nu vor concurenţă şi ce piaţă de desfacere pentru agricultura noastră ar fi stepa rusă! Poate ne aducem aminte ce ne cerea U.R.S.S. în cadrul CAER.

                               Învăţămânzul, o bţtaie de joc.
      Pe vremea copilăriei mele se făceau obligatoriu şapte calase. Absolventul acestui ciclu şcolar ştia pe dinafară peste o sută de poezii de Eminescu, Alexandri, Coşbuc, Goga, Topârceanu, etc. Ştia toţi marii domnitori români şi războaiele purtate, ştia geografie, toate âările lumii, manţii şi câmpiile României, totul despre plante şi animale, iar la matematică ştia şi puntea mţgarului adică, teorema lui Pitagora. Aţi avut curiozitatea să staţi de vorbă cu un bţtrân de peste 70 de ani să vedeţi câte ştie? Am spus 70 pentru că de acolo în jos, şcoala românescă a început să scoată şi absolvenţi de excelenţă dar şi, în mare majoritate semianalfabeţi. Lipsa de şcoală la maturii şi tinetul de astăzi se vede peste tot. Pe stradă, la serviciu, în comuniunile populare, la spectacole şi la televizor.
     Nu e posibil ca un profesor de română să nu fi citit, autentic niciun clasic al literaturii naţionale şi mondiale, ca un profesor de matematică să nu poată rezolva un test, nici măcar la nivelul notei 5, ca un profesor de biologie să nu ştie că soţul căprioarei este ţapul, iar cerbul este soţul ciutei.
    În învăţământul românesc de astăzi, se vânzolesc în clasele de şcoală, specimene umane care nu numai că nu-şi cunosc materia pe care o predau, dar ua o cultură generală excecrabilă. Cine a obligat Inspectoratele şcolare să facă profesori din absolvenţii fabricilor de diplome? Sincer, şpaga. Există o indolenţă în procesul educţional şcolar strigătoare la cer.
    Şi atunci de unde valoare umană, în prezent şi în viitor? Suntem naţiunea care va da peste 20-50 de ani animalele bipede ale apocalipsei. Vom alerga cu urşii şi lupii prin munţi şi câmpii, într-o vieţuire deplorabilă.                    

                        Dor
 Dorule, învaţă-mi pasul, pe ce căi să calce prundul,
 Din ce zori să-mi cuget glasul, sensul vieţii-mbrăţişându-l.
 Din ce soare în amurguri sî-mi pun inimii văpaie,
 Din ce vreasc, a căror scânduri să-nteţesc o vâlvâtaie?
 Cu ce apă, din ce mări să-mi sting dorul de ispită,
 Din ce iz de depărtări, să-mi strâng firea risipită?
 Din ce mină, din ce munte, să-mi împodobesc cuptinsul,
 Cu ce cută de pe frunte să-mi fac, să trăiesc cu dinadinsul?
 Floarea brună-a fericiri, din poiana căutării,
 să-mi dea forţă rătăcirii, spre un nor din colţul zării.

              Hoţii şi vardiştii.
  Din toate siatemele imunitare pentru statul român, sisteme de securitate au rămas oarecum în picioare, dar vizibil şchipătând trei. Sistemul imunitar extern, armata a fost nenorocită total. Mai avem căteva mii de mercenari de joasă speţă. A rămas S.I.E dar cu un amestec incoerent de influenţe din vest şi din vest şi ingerinţe politice partizane din partea clasei politice, cea mai mare expresie a trădării naţionale.
   Din sistemul de securitate internă a rămas în picioare doar S.R.I. S.P.P.-ul se ocupă doar de protecţia jjigodiilor politice îngrăşat bine de mafia poltică. Poliţia este politizată şi îngenunchiată de clanurile mafiote, Parchetul este timorat de presiunile aceleiaşi mafii politice, iar puterea judecătorească este coruptă şi putredă până în măduvă.
   Jandameria, singura forţă militarizată, adică adevărat militarizată, care s-a dovedit în ultimii ani de o verticalitate indubitabilă, a fost decapitată de curând şi urmează subordonarea ei intereselor celui mai mizerabil partid politic, P.S.D. care a nenorocit tot ce putea fi nenorocit ca poporul român să intre în metastazţ.

            Apocalipsa
În râpă m-am rostigolit stârnind nisipuri, cu ochii-nchişi cu dorul de abis.
Treceau prin faţa mea atâtea chiputi diforme ca în ceaţa unui vis.
Şacali cu chip de om muşcând din pradă. Îngenunchiaţi sub cruci copii ce mor
Un zbor de gloanţe-n paşnica ogradă şi fete goale marfă de obor.
O doină plânsă-n ghiers de ciocârlie, într-o spărtură de senin lăptos,
Ranchiună sângerând neomenie şi  ăn mocirlă, crucea lui Hristos.
Încolăciri de trupuri lunecoase, într-o beţie fără simţământ,
În holde şuierând tocite coase şi tot pământul brazdă de mormânt.
Nu-i cer, nu-i apă, nu-i uscat cu viaţă, doar flăcări în vâltori cu spasme reci
Şi cranii hâde picurând a gheţă, sfârşitul e înstăpânit pe veci.

                            Alegerile în încrengături mafiote.
    O grămadă sau o liotă de analişti politici şi ziarişti care n-au citit ca lumea nici "Capra cu trei iezi" şi nici un pasaj din istoria acestui popor,îşi dau cu părerea despre "nulităţile politice" ale momentului, în tandem cu un sumum de parlamentari analfabeţi şi goi în conţinut moral, despre viaţa politică. Unul din ei nu e în stare să pună punctul pe "i", fie din incompetenţă sau prostie, fie din interese pecuniare.
  Orice ţăran, ca mine, cu pateru clase, bineînţeles mai bătrân şi cu scaun la cap îşi dă seama că viaţa politică este o vânzolelă mafiotă, în care toţi politicienii caută banii, indiferent de unde vin. Nici nu-şi dau seama că au pistolul la tâmplă, crezând în prostia lor că puterea acordă imunitate. Acordă imunitate faţă de slăbiciunile legilor făurite de ei, dar nu faţă de interlopii care i-au subvenţionat. În România, politica o fac faraonii, ţiganii bulibaşe, maneliştii, iar cea periculoasă mafioţii de rasă, indiferent de apartenenţă etnică.
   Partea bună a campaniilor electorale este că, indiferent de provenienţa banilor, curaţi sau spălaţi, la alegeri, poporul sărac mai respiră un pic. Mai ia un mic, o bere, o sarma, un cârnat, nişte ulei, zahăr şi pui, banii rămânând la culoarea bancară.
   Toată lumea se lamentează faţă de situaţia din P.N.L. Un partid falit după ani grei de opoziţie şi cheltuieli imense la referendum. Ce poate să facă un meneger incompetent, preşedintele acestui partid, Crin Antonescu, care fie vorba între noi, în toată viaţa lui nu a fost în stare să bată un cui într-o scâdură. Să caute bani la Voiculescu, care este un zgârcit, la Brcali, via Nicu Gheară, la alţi interlopi sau afacerişti la negru, pe care să-i pună pe liste. Atfel, adio somn, adio burtă ălină, adio coafor ş.a.

                               Sămânţa politicii.
   Ca orice cultură aşteptată să dea roade şi politica trebuie semănată.Dintre aceste boabe mici, de nebăgat în seamă în primă fază, apreciate doar de semănători, două sunt de băgat în seamă în politică. Glonţul şi banul. În societăţile autarhice, monarhii, dictaturi, aristrocraţii, sămânţa este glonţul. În democraţii sămînţa este banul. puterea, adică recolta finală, în democraţie se obţine cu bani, indiferent de provenienţa lor, astfel încât şi la cules se culeg bani tot indiferent de provenienţă.
   Noi, românii suntem mai catolici ca papa şi păpăm papară după papară după fiecare ieşire la vot. Până la urmă nici votul nu contează, aleşii noştri trecând din barcă în barcă pentru vânătoarea de bani. Căderea guvernului Ungureanu s-a datorat unui troc parlamentar de neimaginat. Cine a dat banii vom afla la calendele greceşti. Ce morală, ce verticalitate politică? S-au căţărat în parlament pe bani şi vor tot mai mulţi.Votarea referendumului de suspendare a preşedintelui a adus o ploaie de euroi sau lei,sau ruble, în palatul parlamentului. Odată ajunşi la putere cei de la U.S.L. s-au repezit la resursele statului nu numai pentru plata vechilor datorii la interlopi şi cămătari ci şi pentru umplerea buzunarelor proprii. Acţiunile nesăbuite ale U.S.L. sub umbrela lui Voiculescu, un zgârcit notoriu, au sleit din nou finanţele partidelor componente. Aşadar începe vânătoarea de milionari care să susţină campania electorală. Aceştia sunt puşi prioritar pe listele de candidaţi.
      Ce va face poporul român după alegeri, când toţi aceşti devoratori de avuţie naţională îşi vor recupera investiţiile politice cu vârf şi îndesat?

                           Parazitismul economic.
      După distrugerea controlată din occident, timp de 20 de ani, a producţiei industriale şi agricole, ciracii incompetenţei şi relei voinţe economice în interes strict personal sau de gaşcă au dat şi loviturile interne care ne-au îngenunchiat definitiv. Luaţi ultimul Anuar Statistc din 1989 şi veţi constata ce-am avut şi ce-am pierdut. R.S.R-, în contextul economic mondial era a doua forţă din lume la producţia de utilaj extractiv, a patra putere în producţia de oţel, pe locuri de vârf în ierarhia mondială, la producţia de mase plastice, unt, carne de porc, metale neferoase, turism ş.a. Întreaga economie internă a României, este legată, astăzi ombilical de bugetul de stat. În afara intreprinderilor productive străine care exploatează forţa de muncă ieftină şi resursele naturale, creind export gratuit de avuţie naţională, toate celelalte firme româneşti sug la ţâţa banilor publici.
    Estte un transfer de apă dintr-o baltă în alta până când se împute şi nu mai e bună de nimic. Contracte juma-juma cu forţa politică în vederea strângerii de fonduri pentru campaniile electorale, dar şi căpuşarea intreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, duc la spolerea şi evaporaea a ceea ce mai există în finanţele publice. Regiile autonome ale statului s-au baricadat în sedii, într-un preces birocratic de necontrolat, angajân la gri firme căpuşă juridice, de pază şi protecţie şi chiar de prestări lucrări aflate în culiculum propriilor activităţi tehnice. O grămadă de famili şi găşti politice, clanuri interlope ţi menegeri profită de banii statului şi mai grav, de ultimii bani ai cetăţenilor simpli.
      Toate aceste lucruri se repercutează asupra creşterii datoriei externe a ţării. Şi Ceauşescu ne-a lăsat la zero.Plata o vor face generaţiile viitoare până la colapsul economico-social, adică la sărăcie şi foamete şi seceta sufletelor româneşti.

                     Becalizarea, ultima victorie a Armatei Române!
    Nu cumetria lui Gigi Becali cu actualul ministru al apărării Eugen Bădălan ci cumetriile şi cifrele de afaceri ale acestuia cu mulţi generali şi foşti miniştri ai apărării duc la concluzia că Becali este un produs militar de cea mai cazonă speţă. Trepăduţ şi băgător de seamă pe la Clubul Steaua, a fost scos înainte de capii inconştienţi, sau fără conştiinţă ai armatei şi de miniştrii proveniţi din aceştia. O zicală veche spune ca "dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan"
     În haosul de după revoluţie iniţiat de capitalismul de cumetrie, generalii armatei s-au înşurubat serios la îmbogăţirea cu orice preţ. Retrocedările şi moştenirile din viaţa civilă trebuiau să transpară şi în armată dar numai la cei suspuşi. Poligoane de tragere şi antrenament, cazărmi şi baze sportive aflate în proprietatea M.Ap.N. în zone de intravilan de mare interes imobiliar, au fost scimbate cu alte terenuri în extravilan sau cu preţuri derizorii. Ca să nu apară în mod direct în spaţiul public, domnii de la minister, o grămadă de grade mari, l-au scos în faţă pe măscăriciul de Becalii. Nu şi-au închipuit cî acesta le va trage clapa şi când va pune mâna pe bani se va înfrăţii cu interlopii şi nu-i va mai băga în seamă.
   Armata Română ceauşistă sau a lui Iliescu, rămânând aceeaşi a fost organismul de facto care a înfăptuit lovitura de stat din decembrie 1989, în cârdăşie cu gruparea KGB-istă Militaru-Iliescu. Cu aceste merite, mai ales cele de a omorâ 10.000 de oameni şi a dărâma clădiri ca să justifice termenul de "revoluţie", armata a marjat la toate marile acţiuni de rapt ale capitalismului de cumetrie. Comandanţii militari s-au implicat cu devotament personal, într-un mod libidinos la contrabanda cu ţigări şi alte produse mai puţin militare, la construcţia de vile şi hoteluri cu materialele necesare reparării cazărmilor şi au început să vândă echipament militar. Au ţinut trendul la exportul de fier vechi dând la casare tancuri, avioane, camioane, transportoaore şi alte agregate militare. Se va spune că aceasta a fost politica. Nu , distrugerea armatei a fost posibilă datorită laşităţii şi pupicurismului galonaâţilor vremii, analfabeţi din punct de vedere militar, dovadă haosul creat după 22 decembrie 1989, dar foarte activi la îmbogăţire şi ahtiaţi de putere.
   Ce-ar fi fost dacă România ţinea efectivele şi echipamentele prevăzute de Tratatul de dezarmare din Europa? Ne-am fi descurcat mult mai uşor la calamităţi şi alte pericole. Ce avem acum? O armată de 7000 de mercenari fără educaţie patriotică, din care jumătate sunt ofiţeri şi un sfert generali. Despre dotare nici nu poate fi vorba, câteva tancuri şi un avion. Am mai avea cîteva bărci plutitoare de dimensiuni mai mari, mai mult de fandoseală.
   Aşadar, Becalii rămâne cel mai productiv creier al armatei!

                        Cuvântul,
 La început a fost cuvântul. În amândouă variante filozofice de naştere primordială a gândirii umane, gândirea nu există fără cuvuinte, cea idealistă sau cea materialistă, omul a devenit om la primele articulaţii vocale. Adam a început să comunice cu Eva, prin glas şi nu prin semne sau gudurări instinctive, după ce a muşcat din măr. Omul primitiv a început să comunice cu semenii lui prin sunete guturale, care au devenit cuvinte, întâi substantivele, denumind ceea ce îl înconjoară, apoi verebele care mişcau obiectele, apoi adjectivele care făceau distincţia într fiinţe şi lucruri şi apoi complementele, scuze de amestecul morfologie şi sintaxă, pentru a defini duşmanul sau obiectul incomod sau comod, util.
 Cuvântul l-a făcut pe om o altă fiinţă pe planeta noastră, desprinzându-l de regnul animal. A fost nevoie apoi de matematică, pentru că numărul cuvintelor spuse de om trebuia să intre într-o ecuaţie cu mediul înconjurător. Cu cât numărul de cuvinte, numărul de informaţii devenea mai abundent, cu atât omul devenea mai deştept şi difernţierea între indivizi se făcea tot mai vizibilă, pe baza cunoştinţelor.
    Toate orţnduirile sociale, însă, au etompat prin jocul de mase deşteptăciune. E dureros că astăzi, când cuvântul sau numărul de cuvinte determină geniile şi făuritorii de progres, peste tot în lume, cei cu vocabular redus, deci cu mintea în pioneze determină politici. Cei deştepţi nu au nici-o şansă în faţa valului de incultură şi se resemnează. Cei cu creier scurt dictează, nu pe baza cuvintelor ci pe baza instinctelor, a dispreţului faţă de regulille  convieţuirii umane, făurind şi amplificând o junglă umană. 

                       Marea
E marea noastră plânsă pe-ndepărtări albastre, ne vede sărăcia şi-n valuri se răscoală.
Ea simte umilinţa din gândurile noastre, umblă desculţi,copiii şi nu mai merg la şcoală!
E marea noastră-n tulbuti învârtoşeli de ape şi spuma din talazuri îşi pierde albu-n gri.
E secetă în gânduri, în ţara de aproape  şi teama nu-i de foame ci foamea-i de-a muri.
E marea noastră negră de pete de petrol,în ponticele triste, Ovidiu strămoşeşte
Şi plânsul lui de doruri se pierde-n omul gol, în cancerul ce-l roade când la străini cerşeşte.
E marea noastră verde, vechi codrii de mătase ce-n munţi se pierd în lemnul tăiat pe povârniş,
De-aici şi pân-acolo e multă jale-n case, românul are ţară daar el e măruţiş.

                            Comunismul.
       Ideologia comunistă este o necunoscută eternă pentru cei care filozofează fără să citească, după ureche.Marx a creat o ideologie de anvagardă umană, bazată pe evoluţia umană, pe o etică şi o morală care bătea toate religiile şi ideologiile de pţnă atunci.Comunismul ca sistem social de ultimă existenţă a omenirii a fost conceput ca impunerea puterii proletariatului tehnic, ajuns la o înaltă conştiinţă socială. Preletariatul lui Marx trebuia reprezentat de ingineri, tehnicieni, profesori, medici şi alte reprezentări sociale a celor care nu depindeau de avere ci de productivitatea minţii lor, în crarea de valori materiale şi spirituale.
     În lupta dintre Dumnezeu, conştiinţa umană şi Diavol ca expresie a poftele trupului, ca întotdeau na primul care se repede să strice lucrarea este Diavolul. În orice holdă semănată de om în cinstea puterii universale, primele care răsar sunt buruienile. Dacă omul nu s-ar strădui să cureţe cultura, buruienile ar înnăbuşi plantele utile.
    Împotriva principiilor comunismului, revoluţia socialistă s-a impus într-o ţară de iobagi, de analfabeţi, în care şi vârfurile de ideologie şi putere erau de joasă speţă. La ce s-a petrecu între 1917 şi 1990 nu se poate spune că a fost comunism. Forţele răului au grăbit anularea şi compromiterea ideii de comunism,, înainte de termenul destinat unei reuşite a progresului uman, în superiorotatea inteligentă a omului faţă de mediul oferit de planetă.
   Foarte mulţi vorbesc în necunoştinţă de cauză fie favorabil fie împotrivă, despre comunism. Câţi din ei l-au citit pe marx? Câţi au priceput principiile dialecticii de devenire a omului superior. La fel cu cei care fac pe credincioşii fără să fi citit sau să fi priceput preceptele Bibliei. Totul este zădărnicie din moment ce viaţa umană este mânată de poftele prostimii, care în democraţie este copleşitor mai abundentă decât raţionalul şi hotăreşte în necunoştinţă de cauză viitorul apocaliptic al civilizaţei umane.

                           Mizerabili!
     Victor Hugo, a creat prin romanul său "Mizerabilii" un scenariu şi un anturaj fantastic de adevărat, în jurul unui personaj de o probitate morală excepţională. Sistemul social şi politic din acea vreme, apucăzurile umane imorale, sărăcia şi mizeria de peste tot intră în contrast cu o oază de bun simţ, de milă şi solicitudine, de ajutorul acordat aproapelui fără pretenţii de recompensă.
     Ne uităm la mizeria zilelor noastre, dar pentru că nu am citit nimic în viaţă, sau n-am citit cu băgare de seamă, cu sentiment, nu putem pricepe ce ni se întâmplă şi mai ales ce ar trebui să ni se întâmple. Degradarea postrevoluţionară a valorilor umane, începută în ultimii ani de comunism, ne-a aruncat într-un haos social, plin de promiscuitate, de analfabetism şi sărăcie în care iobagii moderni ai poorului se comportă ca o turmă de bovuine. Le dai la 2-3 ani cîte o ţuică, o sarma, un kilogram de ulei sau zahăr, o găleată sau o pereche de cisme de cauciuc şi aceste mase de manevră, ieşite din stadiul de om si transformate în animale politice, ling mîinile şi picioarele boierilor vremii. Boieri ajunşi nu prin genealogie, nu prin merite aristrocratice ci prin furt, jaf, compromis şi acţiuni mafiote dure. Toţi sunt încuscriţi cu marii interlopi ai ţării. Toată politica României o stabilesc clanurile de ţigani de toate naturile, de interlopi cu ştaif şi nu de oameni titraţi, cinstiţi harnici şi deştepţi.
   Dovada aţi văzut-o, dar nu aţi priceput-o, pe Arena naţională, unde turma de libidinoşi salivează la prestaţia unor nulităţi inadmisibile în spectrul vizibil-

                Libertate!
    Astăzi, preşedintele Traian Băsescu, de aceeaşi vârstă cu mine a atacat problema libertăţii în comunism.Parţial, s-ar putea să aivă dreptate. Pentru mione libertatea în comunism a fost o binefacere.libertatea restrictuivă privind devenirea omului de la copilărie , la adolescenţă şi la tânăr matur, nu au avut sincope sau restrângeri. Am muncim de la 9 ani în C:A.P. penzru norme şi zile muncă, în I.A.S. pe bani şi la Ocolul silvic pentru acelaşi motiv. Acest lucru nu m-a împiedicat să învăţ carte. Pe acea vreme, un copil pleca de la părinţi cu traista în băţ şi putea deveni inginer, doctor su profesor, fără ca părinţii să ştie ce face plodul lor, altfel decât prin scrisori.
     Eu personal, nu am simâit lipsa de libertate sau exprimare. Pe lângă impunerea literaturii ruse în anii 50-60, a adevăratei literaturi române, cu cîteva excepţi, aşazise burgheze, am avut acces la literatura universală, bineânţeles triată pe marii scriitori şi nu pe chiciuri. Am citit în copilîrie autori ca Schaespeare, Jak London, vvuctor Hugo, Voltaire, ş.a. fără să mă simt atacat în libertatea de lectură.Comuniştii, prin incultura lor, încercau să limiteze accesul la cultură, ştiindui ca anafalbeţi sau reduşi social, dar cutura nu putea fi oprită.Ppe acea vreme aveam atât de mulţi români deştepţi, încât ceaţa ceuşistă pute fi combâtută, bineînţeles , la nivelul solului. Sincer, eu nu am simţit restricţiile la libertate.
    Acum să vedem ce se înţelege prin libertate, după prăbuşirea comunismului.O aiureală! Libertatea şi protecţia puşcăriaşilor, libertatea proxeneţilor şi curvelor, libertatea interlopilor şi a jafului politic. liber la droguri, la etno-botanice, la contrabandă şi mai ales liber la cultura antiumanitară.liber la exploatarea omului de către om, la vânzarea valorilor naţionale prin impresari, cel mai mizerabil comerţde oameni. Liber la crime şi jaf, liber la anafalbetism şi promiscuitate, la şmaj şi munca la negru,
    Dacă aceasta e libertate, prefer să mă întorc în timp şi să caut libertăţile comunismului, deşi nu am fost comunist pe baza obstrucţionismului sistemului la ridicarea valorilor umane autentice.

                              Ce ar fi fost?
    O grămadă de analişti politici, economici şi de altă natură, cărora dacă în stil chinezesc li se ia, ca la maimuţe, calota craniană, vor expune cea mai apetisantă pastă neuronică, numai bună de îmbălsămat cu mirodenii, latră pe la televiziuni şi amrmestecă litere în ziare. De mână cu politicienii săritori de garduri dintr-o ogradă politică în alta, pe principiul dacă suntem mai mulţi să lătrăm mai tare, dau vina unii pe alţii pentru nenorocirile pe care le suferă poporul. Pe vremea partidului unic, singura metodă politică de a îndrepta lucrurile era critica şi autocritica. Din 1990 încoace, nu am văzut vre-un politician sau demnitar care să-şi ceară scuze, spunând ."Am greşit". Întotdeauna vina aparţine altora.
   Ce ar fi fost dacă U.S.L. nu ar fi înghiţit cu bale la gură, ca un peşte de secetă, râma pusă în cârlig de Traian Băsescu, adică guvernarea? Ar fi luat la pas alegerile din decembrie. Aşa peştele a ajuns pe uscat şi acum mişcă febril din branhii şi nu poate să respire. Orice om cu scaun la cap nu cumpără, sau nu intră în chirie înt-o casă dărăpănată, iar după ce cade tavanul în capul copilului sau nevestei începe să blesteme vânzătorul sau proprietarii.
   Dacă nu se repezeau la guvernare, pentru jaf şi plata datoriilor la interlopi, U.S.L. ar fi putut lăsa P:D.L. să-şi frângă gâtul. Numai că acest lucru nu s-ar fi înmtâmplat. Am fi avut un raport pe justiţie excelent, din partea U.E. am fi făcut un pas esenţial pentru Schengel, am fi accesat mult mai multe fonduri europene, am fi avut un curs valutar echilibrat şi poate nu puneam pe chituci ultimele mari societăţi economice.
    Aceste lucruri ar trebui repetate de infinit mai multe ori decât leitmotivul "jos Bţsescu"!

                               Becalii!
   Orice sistem fizic  sau de prezenţă fizică, are o unitate de măsură. Sistemul politic românesc trebuie să-şi găsească şi el o asemenea unitate pentru a putea măsura şi compara elementele clasei politice, fie individual fie pe cumetrii.
   O propunere ar fi aceea de acceptare a unei unităţi de măsură pentru evaluarea caracterului omului politicca fiind BECALUL. Etimologic acest cuvânt ar pleca de la onomatopeea "Be..." specifică celui mai prost mamifer şi de la figurativul "cal" în sensul de catâr, nici armăsar şi nici măgar.Un becal este echivalentul intelectual al unui copil corigent în clasa a IV-a, al prostiei şi fuduliei unui adolescent fără cei şapte ani de acasă şi al nesimţirii unui matur cu creierul în răspăr. Această unitate de măsură nu şoate fi folosită din punct de veder etic şi moral pentru că nu are multiplii şi submultiplii.
   Produsul becal este rezultatul lăcomiei, prostiei sau naivităţii unor demnitari comunişti rămaşi în funcţii după decembrie 1989 sau retraşi activ în structurile mafiote cum ar fi generali din armată şi securitate sau miliţie, procurori şi judecători torţionali în vechiul regim ocrotiţi cu blândeţe de gaşca Iliescu, pentru consolidarea puterii dobândită prin lovitură de stat a eşalonului doi comunist.
   Dacă l-am măsura pe Ion Iliescu la 1000 de becali, în scara de la unu la 1000 am putea posta toate personalităţile politice actuale pe această scară. Spre exemplu, Băsescu 800, Ponta 200, Antonescu 50, Cristian Diaconescu 1500, Marga 10, Mazăre 20, Dragnea 100, Oprişan 20, etc. Având ăn vedere că becalul a intrat ca unitate de măsură în USL, vă las să faceţi măsurătorile.

                                Profil de candidat.
   Vin alegerile şi acest popor, în majoritate turmentat, nu neapărat de alcool ci şi de sărăcie, prostie, anafalbetism, etno-botanice sau droguri nu prea ştie cu cine să voteze. Democraţia noastră populară, este o mămăligă fără sare, mestecată cu gogoloaşe, în care norocoşii ca urmaşi ai nomenclaturii comuniste şi escrocii pauperizează poporul şi spoliază în folosul lor avuţia naţională. În acest timp prostimea îşi dă cu părerea.
   Nu există în toată lumea un popor a cărui psihologie colectivă să fie atât de ambiguă şi de necuantificat ca cea a nostră. Zicale ca: "românul s-a născut deştept", "tot românul e poet", "este cel mai de omenie om din lume",  a distorsionat puternic autoimaginea prostimii. O astfel de prostime, credincoasă până la misticism, datorită unei religii blânde şi neînţeleasă de cel care cel care aşteaptă să moară capra vecinului. Invidia, fudulia şi prostia dă iama în minţile înguste care se văd atotcuprinzătoare.Orice ţăran sau muncitor care nu ştie nici tabla înmulţirii sau buchiseşte literele se consideră mai deştept decăt un academician, profesor sau inginer. Apare invariabil expresia, "cine mă, ăla, e un prost". Cultul haiduciei este o racilă iremediabilă în conştiinţa populară. Cel care fură, indiferent în folosul cui, este un erou. Să luăm toţi haiducii din legende şi să vedem câţi dintre ei a furat pentru săraci? Aproape niciunul!
    Şi atunci chemăm poporul la vot. Chiar dacă, prin absurd, un partid propune un candidat titrat, cu experienţă în muncă, cu realizări deosebite pentru comunitate, oare va fi votat? Nici pomeneală! Dacă nu răspunde criteriilor de hoţ, mafiot sau avere nemuncită nu ne poate reprezenta. Mai ales că de obicei, oamenii mari nu sunt bogătaşi ci doar decenţi şi nu dau votcă, bere, mici, cârnaţi şi sarmale în campania electorală, în care libidinosul popor român îşi dă arama pe faţă. Pentru o pomană de o zi, rabdă patru ani.
    Oare mai are ijmportanţă, în acest context, un cod deontologic al candidatului? Mai are importanţă un C.V. de demnitate? Parlamentul, ministerele, administraţia publică, entităţi votabile, târâie după ele celelalte organe ale statului, având o componenţă de inimaginat. Piţiponci care n-au făcut nimic în viaţă şi nici n-au cultura să facă ceva, infestează Senatul, Camera Deputaţilor, ministerele.
   Ar fi frumos să alegem cu mintea. Dar câţi din români au aşa ceva?

                           Democraţia, fără principii etice şi morale, este cel mai urât cuvânt înventat de umanitate.Democraţia greacă, "putrea poporuli" a fost o gogoriţă necesară clasei autocrate pentru a stăpâni poporul. Cine reprezenta democraţia? Stăpânii de sclavi şi de pământuri şi o clasă de oameni liberi care trăiau din pomenile celor avuţi. Nici o democraţie modernă nu s-a bazat pe principii de omenie! Democraţia americană, sămânţa democraţiilor occidentale, s-a bazat pe principiile drepturilor omului, conform cărora "cine poate, oase roade, cine nu nici carne moale. Cu alte cuvinte, peştele cel mare îl înghite pe cel mic. Legea junglei, a junglei naturale a fost adoptată la legile convieţuirii umane. Pentru diversificare şi o nuanţă de iz comunitar, în momentele critice democraţia modernă a născocit precepte aiuristice privind drepturile puşcăriaşilor, prezumpţia de nevinovăţie, drepturile deviaţilor sexuali, drepturile peştilor şi proxeneţilor, a curvelor, a tutruror animalelor umane, în bătaia de joc a moralei creştine.
      Mizerabilul cuvât, democraţie, ar trebui atestat de principii umane departe de exploatare, spoliere şi înşelare a omului de către om. principiile democraţiei socialiste enumerau sintagme mai mult decât celeste, privind egalitatea de şansă, retribuţia după aportul social, dreptul la educaţie neîngrădită de cutume de avere,
dreprul la muncă şi la asistenţă medicală gratuită, dreptul la cuvânt şi liberă exprimare în contextul bunului simţ civic şi nu pe răgnete personale. Nu orice nebun este democrat şi nu orice element pugnitiv poate atenta la libertatea de viaţă a omului. A omului adevărat şi nu a animalelor cu două picioare.

                             Unde ne sunt bătrânii?
    Într-o poveste veche se povesteşte despre un trib care şi-a omorât bătrânii, daar au ascuns unul care a salvat tribul de la pieire. La noi un proverb spune: "cine nu are bătrâni să-i cumpere". Ceea  ce se întâmplă în zilele noastre, la noi iese din cutumele bunului simţ. În toate democraţiile autentice, clasa politică este reprezentată de seniori. Parlamentari şi demnitari cu prestanţă, cu studii şi educaţie superioară, cu realizări notabile în viaţa economico-socială. La noi, pe baza unui principiu ambiguu şi fără relevanţă, acela al promovării tineretului, de  obicei pupile şi favorizaţi ai clasei politice mafiote, tot felul de ţâşti-bâşti suprapopulează puterea.Cu studii îndoielnice plătite de părinţi, cu diplome false, cu o totală lipsă de experienţă în activităţi profesionale, fără nici-o meserie, toate aceste cocote ale stării de inepţie a poporului analfabet şi spoliat se caţără pe scara socială.
    Unde nesunt bîtrânii? Vorbesc de marii noştri profesori, acdemicieni,specialişti de notorietate mondială,care nu bagă în seamă dezastrul nostru social. Exceptăm bătrânii activişti de partid, cu "Ţtefan Gheorghiu", nomenclaturiştii din politica comunistă. În nomenclatura comunistă, plătită ca atare, făceau parte tiţi activiştii de partid la nivel judeţen,toţi şefii de parchete şi judecătorii, toţi comandanţii militari din M.Ap.N.,M.A.I. şi securitate, servicii secrete, de la comandant de unitate în sus.Dacă la aceşti bătrâni audăugăm boşorogii care se împing la pomeni şi care se suie fără jenă pe semenii lor pentru a ajunge înainte.
   Astfel, ajungem la concluzia că nu mai avem bătrâni.Unde sunt cei cu doxă şi răspundere socială sau patriotică, ce cu capul în nisip ca struţul, care se fac cănu văd că ţara lor a încăput pe mâna unor diletanţi semidocţi, marionete de jocuri politice? Cine mai ripostează?
     Unde ne sunt bătrânii adevătaţi? ine salvează tribul poporului român?

                             Vin ruşii!
      Din misterele istoriei poporului român, una este cea a cerinţelor şi rugilor de a veni alţi cotropitori în locul celor prezenţi la momentul dat. În secolul XIX românii se rugau să vină ruşii în locul turcilor, al austriecilor în locul ruşilor. Popor de iobagi învăţaţi ca sadomasochist să fie exploatat de o putere stăină. Eminescu s-a exprimat corect când a spus că am schimbat jugul de lemn al turcilor cu jugul de fier al ruşilor şi acesta, cu jugul de oţel al austriecilor.
      În epoca contemporană am vrut să scimbăm dominaţia germană cu cea americană dar istoria ni i-a dat din nou pe ruşi. Speranţa venirii americanilor a dăinuit 45 de ani. Au venit şi ca şi ceilalţi, ne-au adus în sapă de lemn. Parteneriat strategic cu SUA, din care am ieşit cu armata făcută praf, industria de apărare la fier vechi, totul în ideea de a apela la facilităţi de apărare americane la un cost imposibil. Orice general român lingea bocancii oricărui sergent american venit în România. Un general american de infanterie marină organiza la cinci şase luni aplicaţii cu aşazisa "infanterie marină" română pentru a-şi umple cele 12 bazine cu vin de Murfatlar, pe care îl vindea în America sub diferite etichete occidentale. Le-am dat americanilor Baza aeriană de la Kogălniceanu, în speranţa că şomerii noştri vor primi ceva de lucru la reamenajare.Aiurea, toate lucrările s-au derulat cu muncitori aduşi din Turcia. Credeţi că la Deveselu americanii vor da de locru românilor? Iluzii,iluzii!
     Ruşii au greşit dar se pot reabilita. Ruşii au venit peste noi, întotdeauna ca cotropăitori. Dar cotropitori de bine, pentru că până la urmă au fost nevoiţi să ne suresciteze pentru dezvoltare. Occidentalii au venit întotdeauna ca eliberatori dar ne-au transformat încolonie, profitând sadic de credulitatea poporului român şi de duplicitatea cozilor de topor, în majoritate cetăţeni români fără ţară, evrei, ţigani, armeni, greci, musulmani, etc. Să nu-i amestecăm aici pe unguri care de obicei sunt patrioţi.
        Din telenovela DD tragem concluzia că vor veni ruşii. Ei au vrut să vină din momentul suspendării lui Băsescu şi chiar mai dinainte dar şi-au ales prost ciracii, în USL.E profitabilă trădarea, dar să ai trădători de soi, nu nişte jighimele.
         Războiul modern se duce economic.Ai bani stăpâneşti popoare.Ruşii au de toate. Singurul lucru care nu-l vor vrea de la noi, după investiţiile de vasalitate va fi petrolul. Ei au destul. Şi gaze naturale. Cînd vor stăpânii economia şi implicit politica României, ruşii vor contribui inconştient, cum au făcut-o după 1960, la bunăstarea poporului român. Ne vor pune la muncă, mai ales în agricultură, fiind o piaţă alimentară uriaşă, ne vor pune să dezvoltăm intreprinderi mijlocii şi chia concerne în folosul lor, dar ne vor da şi bani. De altfel, semnalele de la Uniunea Europeană sunt tot mai vizibile în sensul excluderii României din acest organism. Şi nemţii şi francezii şi sateliţii lor,  state oraşe, depind de un robinet de la Moscova şi nu prea ne suportă pentru că suntem ortodocşi ca şi bulgarii.
      prima trădare este o nenorocire, a doua, un balsalm.

                         Pagubele şi profituri.
      Conform principiului apelor comunicante, nu pot creşte banii într-un loc,ca să nu scadă într-altul. Referitor la valoarea kesch a Avuţiei naţionale a României, la 01 ianuarie 1990, aceasta nu putea să scadă brusc, deoarece nu existau datorii externe. Ba dimpotrivă aveam de recuperat câteva sute de milioane de dolari. De ce am ajuns la datorii exorbitante? Am mâncat mai mult, ne-am luxuit mai mult? Fals. Consumul stimulează producţia şi deci economia. În ţară trebuia să rămână aceeaşi cantitate monetară în echilibrul de preţ, producţie-consum.
     Am sărăcit, ca popor prin jaf de avuţie naţională. Distrugeri în interior şi plocoane în exterior. Am exportat la subpreţ toate zestrea industrială şi agricolă lăsată de comunişti, bogăţiile solului şi subsolului, după care am dat la privatizare pentru punere pe chituci şi vinderea la fier vechi ce a mai rămas.
    Toţi demnitarii din 1990 până acum, ar trebui să plătească dezastrul naţional. Preşedinţi, prim-miniştri, parlamentari, preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi, primari, miniştri directori etc.ar trebui adunaţi să dea socoteală cu averile lor sau cu lopata la canal pentru pagubele produse. Această măsură însă nu poate fi luată decât de Dumnezeu. Justiţia noastră a fost coparticipantă cu braţele deschise la jaful naţional
   Petre Roman a distrus industria chimică, industria uşoară, sistemul de irigaţii, flota maritimă şi alte entităţi productive ăn favoarea Franţei. Teodor Solojan a distrus Flota de pescuit oceanic, Ciorbea a dat fabricile de ciment, Radu Vasile a închis minele şi centralele pe cărbuni pentru a importa produse petroliere din America, Năstase a dat sistemul telefonic grecilor şi toată industria petrolieră austriecilor, Tăriceanu a înstrăinat platforma continentală a Mării Negre, Boc era să ne lase fără aur şi cupru. Toţi subordonaţii acestor  trădători de neam şi ţară ar trebui trimişi la galere!
  N-am murit de foame datorită căpşunarilor, cerşetorilor, celor cu alba neagra, traficanţilor de carne vie, droguri, ţigări, adică interlopilor care au adus bani în ţară şi au stimulat consumul, deci implicit producţia.
   Până în prezent, statul a fost inexistent în conducerea economico-socială, dar foarte prezent la parazitarea veniturilor naţiunii.

                              Clasa politică
     O sintagmă mai aiuristică nu putea fi inventată nici de Academia Română. O clasă socială se defineşte prin similitudini de profesie, aport social, proprietate şi cutume intelectuale. Ce avem noi în aşazisa "clasă politică"? O adunătură de escroci de profesie, ridicată prin furt, evaziune şi spălare de bani. O mafie antilege şi fără răspundere umanitară. Nomenclaturişti, securişti, magistraţi, clanuri mafiote, neamuri şi fini legaţi doar prin devastarea în interes personal şi însuşirea avuţiei naţionale, au ridicat ăn funcţii politice escroci, analfabeţi, oameni fără statut social, la rang de demnitar. Haos social inimaginabil, care cu oricâte bunuri ar produce economia, estompează progresul ţării.
   Similar acestei clase politice, inocentul popor român  s-a înhămat la caruselul prostiei şi indolenţei şi a autentificat profilul baronului local, al funcţionarului corupt, al ţiganului bulibaşă, al interlopului de top şi a creat extazul  şi respectul pentru aceste scursuri sociale.
   Omul harnic, cinstit şi deştept este total dezavuat de masele inconştiente, devoratoare de circ şi pâine fără nici o responsabilitate civică. S-a dus respectul faţă de părinţi, fraţi, bătrâni şi copii. Adio morală creştină.