Ce naşze din pisică, şoareci mănâncă!
    A fost înfrântă dreapta în alegeri. Care dreaptă? Aceiaşi urmaşi ai activului de partid, P.C.R., cu urmaşii lor s-au încuibărit în toate partidele pe bază de cumetrie şi nepotism şi relaţii absconse pnterpartidice.În ţările consolidate politic, dreapta reprezintă interesele marilor bogătaşi, dar nu bogătaşi de carton ci burghezi din tată în fiu. Dreapta noastră a fost făcută ad-hoc de Traian Băsescu din oportunişti hulpavi, fără tradiţie istorică. Paradoxul social şi politic în care bogătaşii sunt de stânga, iar dreapta e cheală, nu avea cum să asigure un echilibru politic în România. Construcţia P.D.-ului s-a bazat ani de-a rândul pe adunarea de impostori, pe alianţe cu interlopi, exploatând lăcomia puriflicilor aderenţi.Dovadă dezertările în masă a îmbogăţiţilor P.D.L. în momentul cănd justiţia s-a pus cât de cât în mişcare. Au fugit toţi în tabăra penalilor pentru a pune căpăstru justiţiei. P.D.L.-ul a rămas sărac în resurse şi personalităţi bogate, care în aproape opt ani de guvernare, şi-au umplut propriile buzunare. Trierile morale ale Monicăi Macovei au adus partidul la faliment.
   Fără fonduri, fără membrii şi adepţi care, într-o conspiraţie de a rămâne cu ce au agonisit, P.D.L.-iştii şi alti alipiţi conjuctural, cu izmenele rupte, au clacat lamentabil. Nimeni nu a investit în campania electorală, Nu tu ziare, nu tu manifeste, nu apariţii la televiziune, nu propagandă agresivă. Un dolce farniente la noroc.
   Vorbim de o clasă politică, dar nu există decât un amalgam de mafioţi analfabeţi dar interesaţi de propriul lor statut pecuniar şi imunitar la lege.
    Cei 14 milioane de electori care nu au ieşit la vot, clasa mijlocie, forţa civică, intelectualitatea de marcă, nu şi-au pus pielea la bătaie pentru un viitor adevărat al ţării. Am rămas cu toţii în puturoşenia şi nesimţirea iobagului român, sadomasochist care se bucură cînd simte piciorul stăpânului pe gât. O ţară de rahat, un popor de rahat, care îşi merită soarta. Dacă România va deveni un bancustan al Europei, poate ne vom trăi sărăcia, din ce în ce mai chinuitoare, până la dispariţie.